CRIZA EXISTENȚIALĂ

Viața are un mod surprinzător de a ne provoca.

Uneori, ne pune în situația de a ne simți blocați într-o buclă fără sfârșit. Ne trezim cu greu, înotăm prin aceleași rutine, zi de zi, tânjind după ceva mai mult, dar nesiguri și fără să știm cum să ne eliberăm. Fiind o experiență frustrantă și descurajantă ne poate afecta bunăstarea mentală și emoțională.

Dacă dai din cap în semn de acord, dacă simți greutatea stagnării pe umerii tăi și a blocajului de care vorbesc, atunci să știi nu ești singur. De aceea, vom explora câteva posibile motive din spatele sentimentului și vom explora posibile strategii, care să susțină procesul de deblocare, pentru a redobândi puterea și bucuria vieții pe care o doriți.

De ce rămânem blocați?

Ai trăit vreodată senzația că, indiferent de ceea ce faci, parcă nimic nu merge?

Poate că ești la un loc de muncă care nu te împlinește, poate că ești într-o relație toxică sau poate că ești nemulțumit pur și simplu de viața ta.

Poate ”măștile” sau presiunea de a te conforma normelor de grup este prea mare sau prea greu de dus.

Poate așteptările celor din jur îți împiedică creșterea personală și exprimarea autentică.

Poate că inconștient și involuntar îți sabotezi succesul.

Deși există multe motive pentru care oamenii se pot simți blocați în viață, realitatea este că la un moment dat simțim că ne luptăm cu ”ceva”.

Deblocarea începe cu identificarea ciclului în care vă aflați, așa că haideți să vedem câteva cauze.

Lipsa încrederii în sine

Lipsa încrederii în sine joacă un rol important atunci când ne simțim blocați. Neîncrederea în propria valoare ne poate împiedica să facem schimbări. Ne întrebăm dacă avem abilitățile și competențele necesare pentru a reuși sau pentru a lua deciziile „corecte”, iar această îndoială de sine devine o închisoare autoimpusă, împiedicându-ne să ne atingem întregul potențial.

Dolii neprocesate, răni și traume nevindecate

Nimeni nu trece prin viață ”neatins” de durere și suferință. Rănile și traumele nevindecate (evenimente dureroase, eșecuri) ne pot lăsa într-o spirală negativă. Când toate acestea sunt neconsumate sau nemetabolizate, traumele și emoțiile din trecut ne pot împovăra, ne pot bloca și ne pot împiedica să funcționăm optim. Aceste experiențe pot modela opiniile pe care le avem despre noi înșine și despre lumea din jur, ducând la o stimă de sine scăzută, autocritică, dialog intern slab și autosabotare.

Rănile trecutului care nu au fost metabolizate și integrate devin o adevărată provocare pentru încrederea în sine, blocând oportunitățile de dezvoltare și bunăstare personală.

Suprasolicitarea mentală și fizică, oboseala și epuizarea

Ești obosit! Înțeleg! Viața este grea, plină de durere, lupte, greutăți, traume, singurătate și îndoială. Acestă luptă te poate pune la pământ. Simțiți că trăiți o imensă stare de epuizare și oboseală. S-ar putea să gândiți „Este copleșitor și ar fi mult mai ușor să renunț la tot!”, Nu? Însă, ”a trăi” nu înseamnă doar ”a respira”, iar atunci când sunteți epuizați sau copleșiți, așteptările și responsabilitățile pe care le aveți, fac ca viața să fie percepută inutilă și fără sens.

Perfecționism și anxietăți

Trăim într-o societate care ne presează constant să fim perfecți: să arătăm perfect, să acționăm perfect, să fim optimiști perfect, chiar să ne relaxăm perfect. Altfel spus, să purtăm ”măști” și să zâmbim când sufletul ne plânge.

O să vă spun un prim secret: ne străduim să fim perfecți pentru că ne place să credem că doar așa avem control.

Secretul numărul doi: este imposibil să deținem controlul. Cu cât încercăm mai mult să ne controlăm existența și să trăim o viață perfect perfectă, cu atât devenim mai slabi.

Mentalități limitative și blocarea adevăratului potențial

Imaginați-vă o viață fără limite în care îmbrățișați posibilități nesfârșite și încredere maximă în propriile abilități. Din păcate, opiniile negative despre sine și îndoiala de sine împiedică de cele mai multe ori atingerea potențialului. Adânc înrădăcinate, aceste mentalități limitative provin din experiențele trecute, presiunile societății și lipsa de încredere.

Dar dacă ne-am putea elibera de aceste constrângeri? Atunci recunoașterea și schimbarea acestor credințe ar putea activa resursele și capacitățile interioare.

Frica de schimbare și ieșirea din zona de confort

Să încercăm un exercițiu de imaginație.

Te trezești în fiecare dimineață simțind un sentiment de gol în inima ta. Te miști în reluare și tragi de tine. Ieși din casă cu greu. Ajungi în locul în care trebuie. Zi de zi, același scenariul. Totul este mecanic și repetitiv. Tânjești după schimbare, dar ceva te ține ancorat într-o viață care nu-ți mai servește. Te poți imagina?

Decizia de a face schimbări poate fi intimidantă. La urma urmei, noi, ca oameni, căutăm familiarul și ne simțim apărați, protejați în micul nostru cocon. Ne convingem singuri că diavolul pe care îl cunoaștem este mai bun decât diavolul pe care nu îl cunoaștem, chiar dacă situația este departe de a fi sănătoasă sau mulțumitoare.

Pe termen lung blocarea în zona de confort poate răni și retraumatiza mai mult decât poate proteja. Frica de schimbare sau pseudo familiaritatea ne împiedică să explorăm, să descoperim noi experiențe sau să

urmăm calea spre dezvoltare personală.