Relația dintre vindecare și durere
Te-ai întrebat vreodată, de ce apare dependența? Ca să poți afla răspunsul la această întreabare, vezi care e suferința, care e durerea. Dacă vrei să înțelegi de ce oamenii suferă, uită-te la viața lor și la ceea ce li s-a întâmplat.
Oricine are dependențe a suferit traume. Dependența nu este despre a găsi plăcere. Este despre a simți mai multă pace pe interior, să te simți mai viu, mai conectat.
Ce este mai uman decât dorința de a avea pace pe interior? Ce este mai uman decât să nu vrei să suferi tot timpul? Ce este mai uman decât să vrei să ameliorezi stresul? Toate acestea sunt calități foarte umane. De fapt, sunt nevoi umane!
Deci dependența este o încercare disperată, o încercare condamnată. Nu va funcționa niciodată, decât temporar. Funcționează temporar, adică nu este o soluție sănătoasă pe termen lung! Dacă în mod constant dependentul caută plăcere și dacă încearcă permanent să fugă de durere, va crea mai multă durere, pentru că aceasta este natura vieții.
Dar, oare există o modalitate de a vindeca fără a simți durere?
Nu, pentru că tot ceea ce te tulbură, fie că este vorba de probleme în relația ta sau o boală autoimună (care se dezvoltă în oamenii care sunt foarte drăguți, încercând mereu să îi mulțumească pe toți ceilalți) sau o dependență, toate acestea sunt încercări de a fugi de durere.
Depresia este o încercare de a estompa sentimentele pentru că sunt prea dureroase. Pentru a vindeca, durerea trebuie simțită și trăită.
Asta nu se putea face în copilărie. Copilul care suferă de durere emoțională nu se poate descurca de unul singur, și de aceea trebuie să compenseze, trebuie să se disocieze, trebuie să facă ceva. Ca adult, există două feluri de durere: durerea pe care și-o crează singur încercând să fugă de durere și durerea care este deja acolo. Dacă un adult caută și vrea să se vindece, va trebui să își simtă durerea.
Vestea bună este că nu mai este copil, nu este neajutorat, nu este la fel de vulnerabil. Poate cere sprijin, are mai multă forță, are mai multă rezistență, și poate trata durerea cu sprijinul potrivit. Acest lucru se poate face cu orice terapie bună.
Terapia este despre a ajuta oamenii să experimenteze ceea ce este cu adevărat în interiorul lor. În ședințe de terapie nu se provoacă durere, dar dacă există durere în acea persoană, cu siguranță că aceasta va apărea. Durerea nu este forțată să iasă. Ea va veni, când persoana se va simți suficient de sigură pentru a o experimenta. Durerea nu trebuie să fie crează, ci trebuie doar să fie creată o atmosferă sigură pentru ca ea să se exprime.
Există o carte budistă tibetană numită ”Cartea tibetană a vieții și a morții” și spune așa: Orice ai face nu fugi de durerea ta pentru că altfel nu vei învăța ceea ce viața încearcă să te învețe.
În cartea ”Mitul Normalității” (Gabor Mate) este citată cântăreața americană Sheryl Crow, care a avut cancer de sân. Aceasta a spus într-un interviu: Înainte să am cancerul de sân încercam mereu să îi mulțumesc pe ceilalți. Încercam să mă suprim. Și în capul meu era întotdeauna o voce care îmi spunea că orice am făcut a fost greșit. Și de când cu cancerul de sân am învățat să nu mai ascult acea voce. M-am dat seama că am petrecut toată viața încercând să fug de durere. Acum îmi pun propriile nevoi pe primul loc. Poate suna ciudat pentru unii oamenii, dar pot spun că: ”Boala a fost cel mai bun învățător!”
Dacă vrei să te vindeci, nu mai fugi de durere!
Trebuie să îți poți simți durerea, dacă vrei să te vindeci.
Dacă și tu cauți pacea interioară, cauți să te simți mai viu, mai conectat, să știi că aceasta se numește dragoste. Ea este peste tot, doar că este ascunsă. Dragostea nu este întotdeauna evidentă, zgomotoasă și nici dramatică. De cele multe ori nu o recunoști și este trecută cu vederea în momentele liniștite din viața ta de zi cu zi.